inceputuri...

inceputuri...

Frumoase inceputuri,
ce mereu sunt dulci,
Acele impulsuri,
cu intepaturi de arici...

Tachinari in prima faza,
apoi dezgoliri,
Cine o credeai, cine te credea,
vorbe din amintiri.

Si ca intotdeauna, ajungi la o vorba,
Permisie spre dragoste nu se aproba !
Prea multi kilometrii, prea departe,
Mai sigur in cazarma, in acelasi pat la noapte.

Sentimentul ala ca poate ai gasit-o,
Ca razi cum demult nu ai mai facut-o,
Ca asta numai din ce citesti ca scrie,
Si a ta bolnava imaginatie...

Acum setea incearca sa-si aduca aminte glasul,
Cum suna vocea ei cand bateati de defilare pasul...
Cap mare si degeaba pe moment,
Stii ce culoare aveau adidasii dar... te pierzi incet...

Licoarea vietii intr-un ceas de 7,
A pus stop si a facut s-astepte,
Atunci erau mai multe si pline parca,
Acum le rogi si tot incet se leaga...

Inceputuri de poate mai bine,
Aceasi distanta ce le despart de tine,
Vechea problema a celor frumosi,
De ce n-au noroc in dragoste, daca sunt norocosi ?

Nimic pe degeaba nu e buna,
Trebuie sa arzi ca sa ramana scrum,
Sa suferi ca sa poti rade,
Mai intai sa plangi ca sa dezlegi lanturile.

Timpul e cel mai mare dusman cred,
Ca nu sta pe loc si nici nu merge mai incet,
Schimba ce calculezi si iti incurca tot,
Dai vina pe sticla si iar incepi s-o storci.