miercuri, 30 octombrie 2013

Politicoșilor


Politicoșilor


ne furați pe față și cred că ne place,
că lătrăm încet, și-o facem prin case.
ne-ati dat iulizii, cum că noi alegem,
dar cei puși pe liste, sunt d-același gen.

un gen masculin, păros la suprafată,
dar apucături de damă, cam cea mai dotată.
cu vorbe gândite ce prostesc un neam,
și vise pe gură ce adorm instant.

adorm nemulțumiri, nervi și chiar idei,
când nu îti rămâne, decât ce îti dau ei.
și-ți dau multe din gura, că-s politicoși,
tu nu prea le vezi, că ai ochii scoși.

ochi ce nu demult, priveau doar înainte,
nu plecau privirea, decât la cele sfinte.
anii au trecut și coloana tot coboară,
ne-am pus singuri lesa, în loc să vă dăm afară.

afar' acolo unde, tot pe gură ne trimiteți,
că dacă nu ne place, pleca-vom suntem liberi.
dar de ce să plec, doar e tara mea,
pământ prin luptă câștigat, vândut de lași acuma.

și o să vindeți tot, că mult n-a mai rămas,
politicoși s-ascund ai țării, toți de după geam.
stoarceți de tot ce are, țara mea frumoasă,
că politicoși noi stăm, și vă-njuram din casă.

luni, 28 octombrie 2013

Dragii mei, voi scumpi părinți...


Dragii mei, voi scumpi părinți...


Timpul are mersul lui, pentru toți e diferit,
Pentru unii e mai lent iar cu ei prea grăbit.
Tu, pământ ce te lovim, de ce îi vrei prea devreme ?
Mai lasă-i cu noi un timp, să ne scape de probleme...

Mi-au dat viață, m-au crescut, îi vrei acum-napoi la tine,
Vedem multe prea târziu, mai lasă-i te rog cu mine !
Te rog mai întâi pe tine ca să nu mă plâng mai sus,
Să-i lași să stea și să culeagă, ce cu greu ei au crescut.

Doamne, "dă un ordin, dă ceva",
Cum plângea și Păunescu, la fel plânge ruga mea.
Dacă tot nu-i faci nemuritori,
Măcar nu-mi lăsa ochii să vadă, sufletele lor cum mor...

Lasă-ne aici cat vrei dar nu ne lua pe rând,
Pentru multe mut am plans, pentru ei nu vreau sa plâng.
Ia și-adună timpul vieții, de la toti ce îmi sunt dragi,
Boli, bucurii și lacrimi, apoi împarte-le egal.

Și-au luat de la gură și au tras cât au putut,
Ca s-avem tot ce pofteam și tot nu ne-a fost d-ajuns.
Și-au platit pentru greșeli, semnate cu orb de noi,
Au știut să ierte multe... dând iubire înapoi.

Palmele bătătorite, ridul umple fața lor,
Degeaba sunt treaz acum, că miroase-a timp de dor...
Ochii obosiți de viață, plâng si râd de fericire,
Au crescut copiii mari, miros trist de depărțire...

duminică, 27 octombrie 2013

liniste cu tine...


liniște cu tine...


probabil ... dar nu cred in coincidențe,
ne-am bagat in seama cu diverse.
gurmand de fel, am continuat,
să văd dacă meriți tot ce am de dat.

m-ai bucurat, nu m-am înșelat,
mereu când ne întâlneam, plecam puțin mirat.
cu fiecare vorbă si cuvânt articulat,
regretam timpul pierdut si cui degeaba l-am dat.

suflet hoinar și mult prea obosit,
uitasem cum să mă las liniștit,
in oglinda ochilor tăi lucea ceva,
comori ascunse, iz de scumpă catifea.

zâmbet larg și cu toți prietenoasă,
cu vorbă dulce dar ochi  ce fin înțeapă.
tot acolo, mult in spate, se vad răni,
sentimente trădate, incercări fără urmări.

și-acum te chem din nou ca să mă împeci,
să mă scufund sau dulce să mă îneci,
și părul tău, parfum de liniște,
e singurul ce știe să mă vindece.

puțin si totuși mult,
aș vrea să te sărut,
să stau c-am obosit,
doi in răsărit... pitic mare, pitic mic.

joi, 17 octombrie 2013

de stelele de luni .


de stelele de luni .


mi-e dor sa fim mai buni,
ca-n vremi fără stăpâni,
povești spuse leneș seara lângă pruni,
dor de glasul bunicii... de stelele de luni .

mi-e dor să mă trezească niște raze dulci,
cum se-ntâmpla odată și mă făcea să uit...
sau luna să m-adoarmă pe brațele ei lungi,
dor de somn afară... și stelele de luni .

mi-e dor, tot ce e acum, să fie doar un vis,
la fel cum dor îmi e, să stiu să nu fiu trist,
dimineața să mă spele de coșmar in rouă,
să iau iar tot răul eu, să nu rămână vouă .

să fiu prieten iar cu verdele din ramuri,
să iau la pas desculț, din nou ulița satului,
să pot să cred din nou în minuni,
sa pot sta o clipă să mă bucur... de stelele de luni .

prea devreme ai plecat dar totuși te-am avut,
acum ca și atunci, tot la tine fug .
țin imagini clare-n ochi și-n pumni,
mi-e dor de tine... de stelele de luni .

luni, 14 octombrie 2013

Ochi ce trist zâmbesc


Ochi ce trist zâmbesc


Îi văd, îi și aud, mi-e greu să îi privesc,
D-alerg sau simplu stau, ochi ce trist zâmbesc.
Și țipă prin cornee, tare, căci e udă,
Irisul zâmbește, inima s-o ascundă...

În față de salt capul, prin mine ea privește,
Gândul îi e departe, la cel ce o urăște.
Ea i-a dat viața dar el a uitat,
A rămas cu ta-su, că era bogat...

Altul mai că plânge, ochi ce trist zâmbesc,
Trei ce-acas` l-așteaptă, trei ce îl iubesc.
Jumatea lui de suflet, e bolnavă grav,
Cei mici plâng mereu... și-l așteaptă-n geam...

Departe, fix în față, alți doi ochi săraci,
Sunt mari, frumoși și sinceri, păcat de corpu-i gras.
Merge cu ei în pământ, că asta-i societatea,
Prețuiește carnea si cam scuipă cartea...

Mai sunt câteva, perechi albe de ochi,
Ce ne tot blesteamă, ca suntem erori.
Că am ajuns prea jos și că nu ne pasă,
Că ei erau mai buni, când aveau vârsta noastră...

Și stânga, dreapta...în față, peste tot,
Sunt doar ochi ce trist, zâmbesc povestea lor.
În fiecare dimineață, asta mi-e pedeapsa,
Vinovat ca pot citi, ce le ascunde fața...


sâmbătă, 5 octombrie 2013

Cât încă pana-i neagră


Cât încă pana-i neagră


Din când în când îți cere vremea
Recurs la tot ce a fost și va urma,
Tot ce a fost bun sau rau și cauze,
Vremuri câand erai pe jos... că adunai laude.

De m-aș lăsa singur la cald
Ca să dospesc gânduri mărunte,
Poate-aș gasi în ultim ceas
Finalul multor drumuri scurte...

Că au fost timpuri sus în vârf
Zburam din floare-n floare,
Acum e totul mult și spân,
Un degrade făr` de culoare.

Și scurt mă-nalț în prea mulți ochi,
Vor să mă țină lângă ei,
C-am suflet ce adună stropi
Și iris făuritor de chei...

Nu pot sta mult pe loc
Să-i las să mă cunoască bine,
S-ar pierde-n prea mult foc
Și lacrimi zăcânde-n mine.

Așa că dau din aripi cât mai pot,
Cât încă pana bate vântul...
Și când mai strâng secunde-n plus
Rămân doar eu cu gândul...