luni, 17 februarie 2014

nu-mi da Soarele

nu-mi da Soarele


nu accept sfaturi sau vreo vorbă dacă nu-i bună,
ce dacă tu-mi dai Soarele când eu vreau să stau pe Lună?
și spui că încerci, că depui mult efort,
vrei să m-ajuți să zbor când eu prefer să-not...

sfaturi și idei se contrazic până să fie spuse,
dorinț-ascunsă de schimbări și stări deloc promise.
aceeași poveste cu actrița schimbată la pauza,
prea multe îneputuri te dau spre menopauză.

și lumea la fel, se-nghesuie la sfaturi,
că o sa fie altfel, că o sa-ți stea alături.
învață s-asculți și să rumegi mult până deschizi gura,
ca să mă-nțelegi, întâi alungă-mi ura.

în fața faptului concret, majoritatea-s mici,
că au trăit frumos, n-au în ochi cicatrici.
e logic să fi prea rar înțeles de oameni,
nu-ți simt trăirea, te cred comun ca ei, că suferi.

nu e suferință, bate-n dezamăgire,
când primul strop de lumina pâlpaie-n sclipire,
cand de prea mult timp aceeași poveste falsă,
cum că vine timpul și o să dai d-aleasă.

aștepți de prea mult și-necepe să nu-ți mai pese,
când o retrăiești la infinit, doar că alte fețe.
d-aici vine motivul ce întristează pe mulți,
că vreau doar cu natura, singur printre munți. 

miercuri, 12 februarie 2014

Primavara


Primavara

zapada e timida in colti de primavara,
aproape de solistiu, incepe sa dispara.
bradutul costumat, acum se strange singur,
se dezbraca-ncet, si-n padure-si muta cuibul.

suflete de oameni, legate d-efemer,
triste-s parca toate, ca azi nu mai e ieri.
parerile de rau, ar vrea ca sa reziste
dar viata prinde tot, nu pot ca sa persiste.

iarba-ntinereste, ca sa vesteasca pasul,
copacii infloresc, ca sa primeasca nasul.
e sarbatoare mare, peste tot in jur,
nunta in natura, ospat de bun augur.

vestiti pentru promptitudine, ei s-arata primii,
neam de ghiocei, duc bucurii la inimi.
in ordine batrana dar nu ca si nevoi,
incep sa se trezeasca neamuri vechi si noi.

lautari goniti de alb, se vad la rasarit,
a plecat nebuna si se intorc grabit.
apa iarasi rade, nu mai sta rece, suparata,
prieten ii e soarele, nu mai sta incordata.

vantul e iarasi bland, i-a trecut necazul,
primise o gluma proasta si n-a intors obrazul.
acum uitati de toate, ca doar e sarbatoare,
petreceti cu toti, cat sunteti in stare...

marți, 11 februarie 2014

abstinenta .

abstinenta .

de ceva zile ma abtin sa zic, sa scriu ceva,
prea mult urat si gol ar fi in vorba mea,
ca ma uit in jur si incet toate se sting,
dispar sau se duc unde nu pot s-ating.

de ce sa fugi cand habarnai unde ti-e locul,
sa te pierzi in cautari, tu nici macar nu stii ce cauti...
subconstient constient ca viata-ti e scurta,
o iei la galop cu destinatie necunoscuta.

si-ti schimbi dorinta la sfert de ceas,
asteptarile in functie de ce-a ramas in pas,
nemultumirile iti echilibreaza gandul,
ca nu stii ce-ti doresti si asta-ti seaca suflul.

de ce si la ce bun sa stau sa pun pe foaia goala,
vreun gand sau sfat si sa mi-l lasi sa moara ?
de ce sa scriu ce-n interior a fost pictat cu greu,
si sa-l reduci la un banal pastel de iarna timpuriu?

de o sa-ndrept creionul putin spre foaie,
o sa-si spuna oful cu vorbe arzatoare,
o sa pun iarasi pauze prin cititoare pulsuri,
lacrimi in colt de ochi si solitar d-apusuri.

nu pot sa ma mint cand totul se vede clar,
aproape toti sunteti pierduti si va mintiti in zadar.
asa ca o sa ma abtin in continuare,
o sa ma bucur prin cei ce traiesc adevarata fericire.

luni, 3 februarie 2014

ce daca...


ce daca...


ce daca o iubesti dar nu puteti fi impreuna,
ce daca zilele se duc fara vreo veste buna,
ce daca auzi ca leacul ti-a iesit,
cand tu fara sa vrei, nu ratezi un rasarit ?

ce daca stii ca secunda nu se-ntoarce,
ce daca vrei sa poti sa crezi ca ai ce face,
ce daca esti rece dar inima buna,
cand pleoapele-ti sunt tari si soare da s-apuna?

ce daca ai strans prea putin frumos si e tarziu,
ce daca sa vorbesc cu mine, numai eu mai stiu,
ce daca ai strans din dinti sfaturi bune... si le dai,
cand cei la care tii prea rar asculta vorbe tari ?

ce daca ai vrea sa schimbi ceva in lume,
ce daca majoritate sunt prea saraci in glume,
ce daca te nasti talent si mori necunoscut,
cand o viata avem si o traim tacut, intr-un sistem corupt?

ce daca iti pui in noapte intrebari bune,
ce daca anumite raspunsuri incita la spume,
ce daca in jur ochi se-nchid continuu,
cand pacea ti-o gasesti intr-un trai mai simplu?

si ce daca scriu si pentru multi nu e talent,
ce daca tu canti si ei spun ca nu ai deloc voce,
ce daca esti diferit si privit de prostime aiurea,
pastreaza-ti coloana, pasul, sensul si atitudinea !