nu-mi da Soarele

nu-mi da Soarele

nu accept sfaturi sau vreo vorbă dacă nu-i bună,

ce dacă tu-mi dai Soarele când eu vreau să stau pe Lună?

și spui că încerci, că depui mult efort,

vrei să m-ajuți să zbor când eu prefer să-not...

sfaturi și idei se contrazic până să fie spuse,

dorinț-ascunsă de schimbări și stări deloc promise.

aceeași poveste cu actrița schimbată la pauza,

prea multe îneputuri te dau spre menopauză.

și lumea la fel, se-nghesuie la sfaturi,

că o sa fie altfel, că o sa-ți stea alături.

învață s-asculți și să rumegi mult până deschizi gura,

ca să mă-nțelegi, întâi alungă-mi ura.

în fața faptului concret, majoritatea-s mici,

că au trăit frumos, n-au în ochi cicatrici.

e logic să fi prea rar înțeles de oameni,

nu-ți simt trăirea, te cred comun ca ei, că suferi.

nu e suferință, bate-n dezamăgire,

când primul strop de lumina pâlpaie-n sclipire,

cand de prea mult timp aceeași poveste falsă,

cum că vine timpul și o să dai d-aleasă.

aștepți de prea mult și-necepe să nu-ți mai pese,

când o retrăiești la infinit, doar că alte fețe.

d-aici vine motivul ce întristează pe mulți,

că vreau doar cu natura, singur printre munți.