lucruri frumoase

lucruri frumoase

am capul pierdut in ultima vreme, aproape irecuperabil,

ca au inceput din nou sa vina toate si nu mai sunt capabil.

erau vremuri cand le asteptam cu drag ca eram in forma,

dar timpul trece peste toti iar vointa mea-i in coma...

lenea e totala, simplific aproape totul,

scopul ii e sclav bland si-i intareste moftul.

oase obosite si iz puternic de negare,

dorinte si vise uitate in lunga detasare.

intrebari tot mai dese ca se vede-n ochi,

de unde golul asta, pe unde-mi suflet zbori.

ca nu stiu fericire, ca o piatra sunt,

si zambesc prea rar... deseori prea scurt.

discutie veche-ncepe, acelasi scop batran,

aproape e de unspe, eu tot sclav stapan.

dar incet se pare, parca ceva bate,

simt ca-mi furnica artera, vene multe, moarte.

e prima data dup-atata timp,

am chef din nou sa traiesc, sa o fac zambind.

mi-ai gasit vointa, clar vedeam dar simplu,

acum am suflu-n ochi si parca vad mai amplu.

am lucruri frumoase ce ma inconjoara,

o sa ma bucur de ele, pana sa dispara.

timpul e parsiv cu noi si fuge tot ce-a fost,

ce nu traiesti la timp, regreti cand nu mai esti prost.

Să vină...

Să vină...

să vină nopți cu stele multe și cer senin,

să stau pe spate-n iarbă să m-alint.

să vină zile goale de vorbe și fețe cunoscute,

să fiu doar eu cu mine și cateva păsări mute.

să vină momente de bunătate-n gest și blândețe-n sânge,

să văd topul de bogați cum dau tot ce au pentru a rade.

să se inverseze clasele sociale dar cu același nivel de trai,

să vadă cei de jos că banii sunt degeaba, ceilalți cum e să nu-i ai.

să vină ziua în care să mă linișteasc-o voce albastră,

demult visată dar asteptată parcă de mai mult d-o viață.

să vină norocoasa ce a găsit cheia lipită cu gumă de buzunar,

în adâncul Mării Moarte într-o pereche veche d-ai mei șalvari.

să-mi vină din nou chef de viață și dorinta să-nvie,

stau sec de prea mult timp ca alcool-ul în cutie.

să vină motivul unui zâmbet sincer, ar fi ceva,

să vina din nou viața să dea ci nu să ia...

să vină zile când să nu mă mai rog pentru sănătate,

pentru zile mai bune sau somn de noapte.

să vină mintea înapoi tuturor, să profite că încă au zile,

să nu mai fie roboți ce-ntind o mână doar dacă apar în poze.

să vină gusturi și bucurii uitate, obligat de viață,

prețuire pentru timp și nu monede sau fațadă.

să vină că sincer, mi-e martor soarele, promit,

nu o să le trimit înapoi... nu o să le evit, nu o să le mint.

tratament în așteptare

tratament în așteptare

și cum să uit ce mi-au văzut ochii mult prea devreme,

ce mi-a simțit inima și d-aia acum nu prea mai simte.

dureri și situații ce mi-au schimbat culoarea pe dinăuntru,

oameni și suflete-mi pereche ce-au mușcat pan` a rămas doar acru...

aș vrea să pot și chiar am facut din asta scop,

aș vrea să nu mai fiu atât de rece și sec în port,

să nu mai fiu atât de aprins pe lume chiar dacă merită,

să pot să fiu nepăsător și să pun frână la replică.

să pot să scot pe gură încă un sfat bun,

ca rezultat a tot ce-am depășit pan` acum,

cândva mi-era atât de simplu să fac asta,

se pare că a venit și nașul meu... defapt nașa.

sunt trist aproape de la începuturi, fără vlagă de vis,

am fost nevoit să traiesc dar nu pentru mine, asta m-a împins,

pietre pe umeri încă am și nu sunt ale mele,

vorbe citesc prin prea mulți ochi, asta e durere...

mă dor sinapsele și demult sunt obosite,

au garda sus încă de la naștere... poate chiar de dinainte.

sunt rezultatul colțuros al trecerii timpului,

ego și caracter solid crescut de lacrimile pulsului.

prost vreau să fiu... ca să nu-mi mai pese,

orb vreau să fiu... să nu mai m-afecteze.

sa zâmbesc din orice și să am caldă vorba,

surd vreau să fiu... să nu mă mai pot certa.

Și chiar aș zâmbi...

Și chiar aș zâmbi...

Și chiar aș zâmbi... dar nu mă lasă ochii,

Prea multe hiene, șerpi veninoși și scorpii,

Prea puține suflete de păcat neatinse,

Și sunt atâtea coloane ce se lasă compromise...

Iubiri de fațadă cu scop de bordură,

Prietenii întreținute pe post de laudă,

Se cumpără orice și asta în exces,

Decența și onoarea nu fac parte din succes.

Puțini părinți ce mai primesc respect cerut,

Copii tripați pe vârstă, sex și port d-adult,

Copilă de paișpe arată ca la douăștrei,

Nu mai machiază păpuși, se machiește-n club și-n băi.

Se promovează puternic nonvalori pe sticlă,

Prostia, incultura, lipsa de moral și etică.

Tinerele talente n-au bani ca să fie auzite,

Se zbat să supraviețuiască, ajung genii obosite.

Țarani cu două clase ne fură la costum,

Țigani analfabeți, aștia ne conduc.

Pe lângă om la suferință, trec ochi nepăsători,

Te naști, te lupți ca să trăiești... și mori.

Și d-asta zâmbesc rar, sunt puține motivele,

Puține chestii bune, să-mi mângâie retinele.

Caut zone neatinse de modern și negru,

Bătrân ochi blând de om, ca să zâmbesc integru.

de timp reintregit

de timp reintregit

aceleasi idei scrise pe limbi diferite,

acelasi dor nebun ce ne joaca si le-aprinde,

secunde de contraziceri transformate in ore,

eu ca argument am viata, tu incapatanari minore.

si le lasam sa-si faca jocul ca altfel ne stau pe cap,

dar la auzul vocilor, toate limbile tac,

vorbim doi, suflet reintregit de timp,

doua bucati ce se-mbina partial perfect.

si spun partial ca nu mai sunt pe dinauntru finisat,

am multe parti lipsa sau gauri ce s-au agravat,

margini ce arata haotic, ca ritm de inima nebuna,

ca asa e cu viata, fiecare durere te curma.

la exterior e invers proportional,

m-am format mai fals si tot mai hilar,

sclipitor, plin de ironie si sarcasm,

asa potolesc ce e inauntru, prin ochi sa nu-i ard.

tu esti pura in gandire si doresti bine oricui,

ai buze inocente... ochi mari, negri si dulci.

poti sa accepti scuze, ierti fara prea mult efort,

si inca 1000 de chestii ce numai eu le stiu ca nu pot.

fara a sti, s-au facut de motive, o mie la numar,

ce ma calmeaza mereu cand iau foc sau ma supar,

si e linistea de care am nevoie, chiar de ne mai tachinam,

ma faci sa zambesc fara sa vreau, sa tac cand vreau sa zbier.