de...
de o să pic ș-o să mă vezi,
o să te-apleci să mă dezlegi?
căci la mâini am lanțuri vechi și grele,
pe cât de mare este zala, la fel păctele și ele.
de o sa fii nu lângă mine,
de timp și viață fără tine,
o să mă simți d-acolo oare,
c-aș vrea aici să fii... și cât de tare?
de e apus fugit p-aici din rai,
sau răsărit ce-o dată-n viață ai,
o să te uiți și tu la el plângândă,
cum raza soarelui mă udă ?
de fac greșeli fără să vreau,
de uit pe unde și cât stau,
de las miros de viață lungă peste voce,
de uit că ți-am promis poveste,
de stau și te privesc cum dormi în noapte,
de stau sa-ți număr visurile toate,
de o să umbresc iubirea-ți din prostie,
de nu te-alint din modestie,
de o să-ți spun că-mi pare rau prea des,
o să ma ierti știind cât te iubesc?
de o să aflii că e negru mult ș-adânc,
sub parul creț ce-mi stă pe tâmp,
o să mai stai puțin în loc,
ca să-mblânzești pustiul foc ?
